Limba aromânilor

Izolat in sudul Peninsulei Balcanice,dialectul aromân,in decursul atîtor secole cît a continuat sa trăiasca singur,a evoluat si a suferit modificări care l-au făcut să se deosebească de limba românilor din nordul Dunării.Există puţine documente ale culturii aromânilor,totuşi modestele scrieri ale lui Cavallioti,Daniil Moscopoleanul şi Ucuta ramîn veritabile mărturii ale unei efervescenţe culturale nemaîntîlnite pînă-n secolul al XVIII-lea în Peninsula Balcanică şi aceasta pentru un simplu considerent ,anume acela că Moscopole-oraş românesc din Albania perioadei menţionate,a fost primul oraş din Balcani care se putea mîndri cu tipografie,înalte şcoli de învăţămînt şi bibliotecă.
Pentru a realiza însă adopţia unui sistem lingvistic sau altul trebuie mai întîi sa ştim dacă fondul principal de cuvinte şi in genere termenii care au legătura intrinsecă cu fondul principal de cuvinte sunt de provenienţă proprie,rezultaţi din evoluţia proprie a fenomenului lingvistic sau sunt împrumutaţi peste substratul limbii proprii(47).
Intr-o accepţie pseudo-orientativă limba aromână nu este un dialect al limbii române nord-dunărene ci este chiar această limbă română pe care o vorbim actualmente însă fază mult înapoiată datorită vitregiilor istoriei care au ţinut-o departe de limba populaţiei din nord.Unele dintre cuvintele din aromâna actuală au fost folosite de vechi cronicari români în lucrările lor.Se argumentează respectiva ipoteză prin aceea că spre exemplu cuvinte care se găsesc în fondul principal al dialectului sud-dunărean ca:dziuă,aşedzat-înd,gios,vinit au fost întrebuinţate de marele cronicar moldovean Ion Neculce în al său „Letopiseţ al Ţării Moldovei”.
La aromâni,însă,limba(48) este latină avînd caracter românesc dar mai involuat nu atît ca idee cît ca mod de exprimare(49).Cu toate acestea în dialectul aromânilor s-a păstrat un conglomerat de cuvinte,fază tipic balcanică-cu derivaţiile limbilor îndelung uzitate în acea zonă,în interiorul căruia s-a păstrat fondul principal latin(50)multe dintre idiomurile folosite în prezent fiind foarte aproape de limba română actuală(51).Este suficient să amintim cuvinte ca ţer,cruţi,ţeapă care provin din latină şi au echivalentul românesc in cer,cruce,ceapă.(52).
La despărţirea românilor din sud de malul Dunării,despărţire ce a avut loc în secolele VII-X d.H.(53) populaţia romanizată de aici(54)era bine închegată atît din punct de vedere etnic(55)cît şi din punct de vedere lingvistic(56).Ulterior prin evoluţia istorică proprie aromânii şi-au creat o anumită particularitate a limbii lor care-i deosebeşte cît de cît de românii nord-dunăreni(57)nu atît prin fondul de cuvinte cît prin pronunţia caracteristică(58).
Limba aromânilor a suferit însă şi o sumedenie de influenţe de mediu(59)provenite din rîndul populaţiilor din Balcani cu care ei se învecinau(60)-turci,albanezi,greci,sîrbi,bulgari-si care au îmbogaţit fondul de cuvinte al aromânei şi nu numai.Unele influenţe s-au manifestat mai mult sau mai puţin astfel încît avem diferenţe chiar între aromâna,megleno-română şi istro-română(61)după cum o limbă sau alta au fost mai mult influenţate de una dintre aceste etnii(62).
Cert este însă caracterul latin al acestei limbi(63)şi că ea a fost auzită încă din antichitatea tîrzie la această populaţie sudică(64).
Limba aromâna s-a format asemenea limbii române(65)din nordul Dunăriinumai că se disting aici anumite particularităţi(66):
1.substratul getic de pe ambele maluri ale Dunării a început contactul cu lumea romană şi chiar să fie asimilată prin romanizare mult mai devreme decît daco-geţii din partea mediană a Cîmpiei Române şi tot nordul acesteia(67),
2.acest substrat conţinea şi alte elemente etnice pînă la faza perioadei de romanizare(68)-provinciile pe care aveau apoi să le colonizeze daco-romanii fiind locuite de molosi,haoni,delepi(69)
3.în evoluţia lor ulterioară după despărţirea de linia fluviului,aromânii s-au singularizat in mijlocul Balcanilor atît prin originalitatea evolutivă cît şi prin conservatorism(70)care constituie una dintre traăsăturile fundamentale ale acestei etnii.
Caracterul latin care este cel mai important dintre coordonatele ce definesc etnia aromânilor trebuie luat în seamă mai întîi atunci analizăm problematica lingvistică a românilor sud-dunăreni-mai ales că în istoriografia de secol XX acesta cu mici excepţii este de recunoaştere generală(71)şi în plus el conferă prin aspect lingvistic apartenenţă şi individualizare poporului român căruia aparţin şi cei din sud(72).Lingviştii şi nu numai ei(73)au constata de-a lungul timpului cum la aromâni limba a fost un element care le-a impus conservatorismul în păstrarea normelor de bază atât spiritual(74) cât şi material(75)
Limba vorbită de aromâni este importantă şi prin aceea că ea transmite interpunând viul grai analizei acelor reguli sau obiceiuri,normativ vorbind, care nu au putut fi păstrate sau consemnate decât în folclor(76)sau în vorbirea curentă şi propria lor conştiinţă. De aceea analiza acestei etnii este bine să se facă în acest caz şi lingvistic.(77).